CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.

ciopată sf [At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~artă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păți / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă”] (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr.

CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvârtă. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.

CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Regional) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. V. hartan. Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfîșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele. Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343.

cĭopátă f., pl. ățĭ (ung. csapat, ceată, trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapatos, bătut bine). Pl. Vest. Bucățĭ retezate; a tăĭat balauru’n cĭopățĭ.

ciopátă (reg.) s. f., g.-d. art. ciopắții; pl. ciopắți

ciopátă s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți

CIOPÁTĂ s. v. ciozvârtă, halcă, hartan.

ciopată s. v. CIOZVÎRTĂ. HALCĂ. HARTAN.

ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata).