CÍNGE vb. III v. incinge.

INCÍNGE² incíng vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cingatoare un briu etc.) A infashura (stringind) in jurul mijlocului. SHia incins briul. ▭ Scoase trei frine pe cari la sfatul calului le shi incinse pe sub camasha. BOTA P. 30. ◊ Fig. Cerul incinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC V. 129. ◊ (Cu privire la partea corpului care este incinsa; determinarea este introdusa prin prep. «cu») Ishi incinse mijlocul cu un briu lat. ◊ Refl. [Dacii] se incingeau la briu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. In camasha incins cu briu cu ciucuri portul tziera k infatzisharea caminului tau de alb. ARGHEZI P. T. 9. Se incinse pe deasupra shalului cu curea lata. NEGRUZZI S. I 23. Cu briu roshu sencingea. JARNÍKBIRSEANU D. 244. ◊ Refl. Fig. Sencinge cu aur cununa Padurii de brad de pe culmi. COSHBUC P. II 15. ◊ Refl. (Cingatoarea nu este indicata) Nu tencinge mindro lat... Ci tencinge strins shi bine. JARNÍKBIRSEANU D. 254. ◊ (Subiectul este cingatoarea) Un briu albastru de matasa i incingea mijlocul. SADOVEANU O. VII 19. Mladiul trup il incingea Un briu deargint. COSHBUC P. I 57. 2. A prinde o arma de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe minici shi incing baioneta. SADOVEANU O. VI 281. Incinse sabia... la briu. RETEGANUL P. I 9. Paturica incinse iataganul. FILIMON C. 271. 3. Fig. A inconjura (din toate partzile) a impresura. De trei zileacum pe mare... Vintul sufla shi nempinge Orizonul ne incinge K un cerc nemarginit. ALECSANDRI P. A. 83. ◊ Refl. Imprejurul curtzii se incinge un gard de catina. GIRLEANU L. 9. Forme gramaticale: perf. s. incinsei; part. incins. Varianta: cínge vb. III.

cínge (ng ns) vb. 1. A incinge a infashura. 2. A inconjura a strajui. Var. incinge. Mr. tzingu tzimshu tzimtu megl. (a)ntzing. Lat. cĭngĕre (Pushcariu 821; CandreaDens. 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere prov. (en)cenher fr. (en)ceindre sp. ceñir cat. cengir port. cingir; cf. shi chinga. In rom. este cuvint inv. astazi inlocuit de var. care in general se explica porninduse de la lat. ῑncĭngĕre cf. port. incingir dar care ar putea fi compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbinta.” Der. cingatoare (var. incingatoare) s. f. (fishie briu legatura; talie mijloc trup; grup de trei stele din constelatzia Orion); incingator s. n. (briu); incinsatura s. f. (inv. briu centura); descinge (cf. mr. dishtingu) vb. (a dezlega a desface) care trebuie sa fie o compunere rom.

cínge (ng ns) vb. 1. A incinge a infashura. 2. A inconjura a strajui. Var. incinge. Mr. tzingu tzimshu tzimtu megl. (a)ntzing. < Lat. cĩngĕre (Pushcariu 821; CandreaDens. 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere prov. (en)cenher fr. (en)ceindre sp. ceñir cat. cenyir port. cingir; cf. shi chinga. In rom. este cuvant inv. astazi inlocuit de var. care in general se explica porninduse de la lat. incĩngĕre cf. port. incingir dar care ar putea fi shi compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbanta”. Der. cingatoare (var. incingatoare) s. f. (fashie brau legatura; talie mijloc trup; grup de trei stele din constelatzia Orion); incingator s. n. (brau); incinsatura s. f. (inv. brau centura); descinge (cf. mr. dishtingu) vb. (a dezlega a desface) care trebuie sa fie compunere a rom. [1932]