cínge (ng ns) vb. 1. A incinge a infashura. 2. A inconjura a strajui. Var. incinge. Mr. tzingu tzimshu tzimtu megl. (a)ntzing. Lat. cĭngĕre (Pushcariu 821; CandreaDens. 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere prov. (en)cenher fr. (en)ceindre sp. ceñir cat. cengir port. cingir; cf. shi chinga. In rom. este cuvint inv. astazi inlocuit de var. care in general se explica porninduse de la lat. ῑncĭngĕre cf. port. incingir dar care ar putea fi compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbinta.” Der. cingatoare (var. incingatoare) s. f. (fishie briu legatura; talie mijloc trup; grup de trei stele din constelatzia Orion); incingator s. n. (briu); incinsatura s. f. (inv. briu centura); descinge (cf. mr. dishtingu) vb. (a dezlega a desface) care trebuie sa fie o compunere rom.