CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.

chíșcă [At: COSTINESCU / V: (reg) pehi~ / Pl: ~ște, ~ti / E: ucr кищка, vsl къщка, rs кищка, pn kiszka] (Pop; reg) 1 sf Stomac de animal domestic, mai ales de porc Si: rânză. 2 sf Caltaboș. 3 sf Intestin de porc curățat și umplut cu carne tocată, cu păsat și cu plămân tăiat mărunt amestecat cu sânge Si: sângerete. 4 av Plin. 5 sf Săculeț lung de stofa, umplut cu nisip, cu care se băteau oamenii. 6 sf Parte a jugului nedefinită mai îndeaproape.

CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.

CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Mold.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului umplute cu carne tocată, cu păsat, sînge etc. Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut... se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. ◊ (Adverbial) Plin, îndesat pînă la refuz. Buzunarul... umflat chișcă cu cei 500 de napoleoni. VLAHUȚĂ, la TDRG.

CHÍȘCĂ ~te f. pop. 1) Cârnat de casă preparat din carne tocată și crupe. 2) Tub flexibil prin care se transportă fluidele la distanțe mici. /<ucr. kyșka

chișcă f. Mold. cartaboș: podul era plin de chiște CR. [Slav. KIȘKA].

chíșcă f., pl. ște, ștĭ, și (sud) șcĭ (rut. kiška, maț, rus. kišká, pol. kiszka). Stomahu porculuĭ. Cîrnaț făcut din stomahu porculuĭ și din intestinele groase (gîlbajĭ) umplute cu pisat orĭ cu orez și carne tocată. Săculeț lung umplut cu nisip ca să bațĭ pe cineva (un hoț) fără să-ĭ rămîĭe vînătăĭ.

pișcă^[1] sf vz chișcă

chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște

chíșcă s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște

chíșcă (chíște), s. f. – 1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679).