CHIRCÍ chircesc vb. IV. Refl. 1. A se strange gramada a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. Et. nec.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strange la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strange din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna in creshtere in dezvoltare (din cauza bolilor a necazurilor a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face sa ramana nedezvoltat.

CHIRCÍ chircesc vb. IV. Refl. 1. A se strange gramada a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. Et. nec.

CHIRCÍ chircesc vb. IV. Refl. 1. A se stringe gramada a se face mic a se ghemui a se zgirci. Insa cind ajungeacolo Sta la ginduri shi se mira: Ori crescuse el pe cale Ori ciobanii se chircira. IOSIF V. 87. ◊ Fig. Popa gemu asha de tare k flacara luminarii se zbatu mult se chirci. CAMILAR N. II 219. 2. A ramine in urma in creshtere in dezvoltare a nu se dezvolta bine a se pipernici a se usca. Buruienile prinse de spaima Seaduna se chircesc shi mor. BENIUC V. 81. Sint patru milioane de romini... care sufar shi se chircesc de boli necautate de mincare proasta de ignorantza de asupririle primarilor shi arendashilor. VLAHUTZA O. A. III 24. ◊ Tranz. fact. (Neobishnuit) [Baba Dochia] pe vite le chirceshte SHi grauntele de an incoltzit il seacan lan. ALECSANDRI P. III 617.

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face sa se chirceasca. [Sil. chirci] /Orig. nec.

A SE CHIRCÍ ma ~ésc intranz. 1) Ashi micshora statura ghemuinduse; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre fiintze plante) A se opri din dezvoltare ramanand sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditzii neprielnice); a se pipernici; a se prizari. [Sil. chirci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fara hrana se chircesc; 2. a strica a poci: baba pe vite le chirceshte AL. [Origina necunoscuta].

chircésc (ma) v. refl. (var. din a se zgirci). Nu cresc destul ma pipernicesc degenerez: om copac chircit. Ma stircesc ma pitulez. Fig. Casa chircita joasa scunda umila. Inima chircita strinsa de intristare. SHi ma inchircesc.

!chircí (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se chircéshte imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 sa se chirceásca

chircí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. chircésc imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. chirceásca

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta a se ghemui a se inchirci a se strange a se zgarci (pop.) a se ciuciuli a se starci (reg.) a se tambushi (Olt. Ban. shi Transilv.) a se zguli. (Sa ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta a se ghemui a se inchirci a se stringe a se zgirci (pop.) a se ciuciuli a se stirci (reg.) a se timbushi (Olt. Ban. si Transilv.) a se zguli. (Sa ~ de durere.) 2. a degenera a se inchirci a se pipernici a se sfriji a se zgirci (inv. shi reg.) a scadea (reg.) a se izini a se shishtavi (prin Ban.) a se micicula (Mold. shi Bucov.) a se prizari (prin Olt.) a se tircavi. (Planta sa ~.)