CHIRCÍ chircesc vb. IV. Refl. 1. A se stringe gramada a se face mic a se ghemui a se zgirci. Insa cind ajungeacolo Sta la ginduri shi se mira: Ori crescuse el pe cale Ori ciobanii se chircira. IOSIF V. 87. ◊ Fig. Popa gemu asha de tare k flacara luminarii se zbatu mult se chirci. CAMILAR N. II 219. 2. A ramine in urma in creshtere in dezvoltare a nu se dezvolta bine a se pipernici a se usca. Buruienile prinse de spaima Seaduna se chircesc shi mor. BENIUC V. 81. Sint patru milioane de romini... care sufar shi se chircesc de boli necautate de mincare proasta de ignorantza de asupririle primarilor shi arendashilor. VLAHUTZA O. A. III 24. ◊ Tranz. fact. (Neobishnuit) [Baba Dochia] pe vite le chirceshte SHi grauntele de an incoltzit il seacan lan. ALECSANDRI P. III 617.