opțiuni
  • info

11 definiții pentru cartirui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat’.

CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat’.

cartirui vt [At: DEX2 / Pzi: ~ésc / E: rs квартирвать] A încartirui.

CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate; a încartirui.

CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p. i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].

CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)

cartiruĭésc, V. încartierez.

cvartiruĭésc și fart- (d. cvartir și fartir). Forme maĭ vechĭ îld. cartiruĭesc, cartierez, așez soldațĭ în cartier, în gazdă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cartiruiésc, imperf. 3 sg. cartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cartiruiáscă

cartirui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cartiruiesc, conj. cartiruiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARTIRUÍ vb. v. încartirui.

CARTIRUI vb. (MIL.) a încartirui. (A ~ trupele.)

Intrare: cartirui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cartirui
  • cartiruire
  • cartiruit
  • cartiruitu‑
  • cartiruind
  • cartiruindu‑
 singular plural
  • cartiruiește
  • cartiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartiruiesc
 (să)
  • cartiruiesc
  • cartiruiam
  • cartiruii
  • cartiruisem
a II-a (tu)
  • cartiruiești
 (să)
  • cartiruiești
  • cartiruiai
  • cartiruiși
  • cartiruiseși
a III-a (el, ea)
  • cartiruiește
 (să)
  • cartiruiască
  • cartiruia
  • cartirui
  • cartiruise
plural I (noi)
  • cartiruim
 (să)
  • cartiruim
  • cartiruiam
  • cartiruirăm
  • cartiruiserăm
  • cartiruisem
a II-a (voi)
  • cartiruiți
 (să)
  • cartiruiți
  • cartiruiați
  • cartiruirăți
  • cartiruiserăți
  • cartiruiseți
a III-a (ei, ele)
  • cartiruiesc
 (să)
  • cartiruiască
  • cartiruiau
  • cartiruiră
  • cartiruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cartirui, cartiruiescverb

  • 1. A pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: încartirui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.