opțiuni
  • info

12 definiții pentru încartiruit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încartiruit, ~ă a [At: DA ms / V: ~cartierat, ~cvartirat / Pl: ~iți, ~e / E: încartirui] (D. unități militare sau d. membrii lor) Căruia i s-a stabilit locuința într-o localitate.

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.

încartirui vt [At: DA ms / V: (cscj) ~cartiera, ~cvartira / Pzi: ~esc / E: în + cartirui] A stabili locuințele trupelor și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate.

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A cartirui.

ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p. i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].

ÎNCARTIRUÍ vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)

A ÎNCARTIRUÍ ~iésc tranz. (unități militare sau militari) A instala temporar într-un cantonament; a caza; a cantona. /în + rar a cartirui

*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n’are unde dormi, poliția o încartierează pin casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 să încartiruiáscă

încartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. încartiruiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCARTIRUÍ vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)

ÎNCARTIRUI vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)

Intrare: încartiruit
încartiruit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încartiruit
  • ‑ncartiruit
  • încartiruitul
  • încartiruitu‑
  • ‑ncartiruitul
  • ‑ncartiruitu‑
  • încartiruită
  • ‑ncartiruită
  • încartiruita
  • ‑ncartiruita
plural
  • încartiruiți
  • ‑ncartiruiți
  • încartiruiții
  • ‑ncartiruiții
  • încartiruite
  • ‑ncartiruite
  • încartiruitele
  • ‑ncartiruitele
genitiv-dativ singular
  • încartiruit
  • ‑ncartiruit
  • încartiruitului
  • ‑ncartiruitului
  • încartiruite
  • ‑ncartiruite
  • încartiruitei
  • ‑ncartiruitei
plural
  • încartiruiți
  • ‑ncartiruiți
  • încartiruiților
  • ‑ncartiruiților
  • încartiruite
  • ‑ncartiruite
  • încartiruitelor
  • ‑ncartiruitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încartirui, încartiruiescverb

  • 1. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cantona cartirui caza
etimologie:
  • În + cartirui DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.