cária¹ sf [At: BORZA, D. / A: nct / Pl: nct / E: lat Carya] 1 Gen de plante din familia juglandacee, cultivate sporadic prin parcuri și grădini botanice. 2 Plantă din genul caria (1).

cariá² [At: TAFRALI, S. 151 / P: ~ri-a / Pzi: ~iéz / E: fr carier] 1 vr (D. dinți) A face carii (1). 2-3 vtr (Fig) A (se) roade.

CARIÁ cariez, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica prin carie, a se găuri. Măselele s-au cariat. – Pronunțat: -ri-a.

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier.

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază. / < fr. carier].

CARIÁ vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier)

A SE CARIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinți) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier

*cariéz v. tr. (fr. carier, it. cariare). Med. Stric pin carie. V. refl. A se strica pin carie.

cariá (a se ~) (-ri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)

cariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. și pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)

caria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. cariază, ger. cariind)

cariază 3.

CARIÁ vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții se ~.)

CARIA vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții se ~.)

CARYA Nutt., CARIA, fam. Juglandaceae. Gen originar din America de N-E și Asia de S-E, cca 25 specii, arbori asemănători speciilor de Juglans. Coroană de formă ovală sau rotundă, tulpină acoperită de o scoarță care formează ritidom adînc, ce uneori se exfoliază, măduvă întreruptă lamelar. Frunze alterne, imparipenat-compuse cu 5-17 foliole. Flori (apar o dată cu frunzele), cele mascule în amenți compuși, cca 10 stamine. Fructe drupe-mici dehiscente, cu 4 valve netede, rareori muchiate, cu miez comestibil la unele specii.

Carya cordiformis (Wangenh.) K. Koch (syn. C. amara Nutt; C. minima Britt.). Arbore, cca 30 m înălțime, crește repede, scoarță subțire cu crăpături puțin adînci, brun-deschis, ramurile tinere cu un păr maroniu, mai tîrziu cade. Frunze de regulă cu 7-9 foliole, lanceolate, acuminate, pe partea inferioară verzi-deschis și pubescente în lungul nervurii mediane, de cca 15 cm lungime, foliolele terminale egale cu cele laterale. Fructe, 1-4 într-un ciorchine, cenușii, turtite, ovale, 2-3 cm grosime, cu vîrf ascuțit.

Carya ovata (Mill.) K. Koch (syn. C. alba Nutt.). Specie cu florile femele sesile. Arbore de cca 40 m înălțime, scoarță cenușie-deschis, formează ritidom care se exfoliază în partea de jos în fîșii lungi de cca 1 m. Lujerii tineri groși, maro-deschis, pubescenți, apoi glabrii, mugurii terminali lat-ovoizi, bruni, cu cîțiva solzi desfăcuți, caduci înainte de deschiderea mugurilor. Frunze cu 5-9 foliole eliptice sau oblong-lanceolate, pe partea inferioară pubescente, marginile serate și ciliate, foliolele terminale mai mari decît cele laterale, 15 cm lungime. Fructe sesile, cîte 1-4 în ciorchine, aproape sferice, cu 4 valve dehiscente, nucă albă, ovală, coajă subțire, slab-muchiată, miez dulce.

Carya tomentosa (Poir.) Nutt. (syn. C. alba (Mill.) K. Koch). Arbore (cca 32 m înălțime), scoarța (brăzdată adine) nu se exfoliază, lujerii tineri tomentoși, mugurele terminal lat-oval. Frunze cu 7-9 foliole, oblongi, acuminate, pe partea inferioară pîsloase și glanduloase, marginea serată și ciliată, pețiol scurt. Fruct globulos-oval (cca 6 cm lung), glabru, nucile puțin turtite, coajă groasă, muchiat, miez dulce.