CÁNGE cangi s. f. Prajina lunga de lemn avand un varf metalic cu unul sau doua carlige utilizata la acostarea navelor mici sau la prinderea unui obiect de la distantza. ♦ Gheara ascutzita shi intoarsa a pasarilor rapitoare. Din tc. kanca.

cánge sf [At: ALECSANDRI T. 1783 / V: ~mgie ~nce ~nga ~gie / Pl: cangi / E: tc kanga] 12 Prajina lunga de lemn cu carlig de fier utilizata la acostarea sau indepartarea de mal a navelor mici la impingerea sau prinderea de departe a unui obiect. 3 Gheara ascutzita shi intoarsa a pasarilor rapitoare. 45 (Ban) Bratzar sau parghie cu fier incarligat in capat. 6 (Mol; spc) Carligul cantarului. 7 Fashie de panura cu un carligel sau cu un ac indoit la un capat cu care croitorul tzine lucrul (nemishcat) pe genunchi. 8 (Bot; Mol; ic) ~ apasarii (Arthrolobium scorpioides). 9 (Bot; Mol; iac) Unghia gaii (Astragalus glycyphyllos). 10 (Trs; if camgie) Biciushca ciobaneasca cu plesne la varf. 11 (Mun; if ~ nga) Ac de par. 12 (Mol; ie) A face ~ A face scandal.

CÁNGE cangi s. f. Prajina lunga de lemn cu carlig de fier in varf utilizata la acostarea sau la indepartarea de mal a navelor mici la impingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheara ascutzita shi intoarsa a pasarilor rapitoare. Din tc. kanca.

CÁNGE cangi s. f. Prajina lunga cu cirlig de fier in virf cu care se apuca ceva de departe. Pare k o cange de fier i se infipsese in inima shi io strivea singerindo. VLAHUTZA N. 45. Gheatza..se dezlipi incetul cu incetul shi parul spre vale. Zamfir lua toporul shi sari pe ea iara Bucur o prinse cu cangea k so tzien loc. SLAVICI V. P. 102. Cu lancea cangiuita in gloata patrundeau SHi rasturnau cu cangea shi strapungeau cu lancea. ALECSANDRI P. III 224.

CÁNGE cangi s. f. Prajina lunga cu carlig de fier in varf servind pentru a putea apuca un obiect de departe. ♦ Gheara ascutzita shi intoarsa a pasarilor rapitoare. Tc. kanca.

CÁNGE cangi f. 1) Prajina prevazuta cu un carlig la varf utilizata la apucarea sau indepartarea unor obiecte aflate la distantza. ~ de incendiu. 2) Gheara ascutzita la unele pasari rapitoate. [G.D. cangii] /<turc. kanca

cange f. 1. prajina lunga cu carlig de fier spre a apuca shi prinde ceva de departe: rasturnau cu cangea shi strapungeau cu lancea AL.; 2. cange de manat o luntre 3. pl. ghiarele pasarilor rapitoare: (Prometeu) sub cangi de vultur rabda martirul cel deplin AL.; 4. fig. ghiara mana: cand sa puie cangea pe hotzi... AL.

cánge f. pl. cangĭ (turc. kanğa d. it. gancio cirlig; ngr. kántza bg. sirb. kanğa). Prajina care are la un capat un cirlig shi un virf de fer (intrebuintzata de luntrashĭ shi de pompierĭ). Gheara de pasare: vulturu a luat mĭelu’n cangĭ. Sud. Spelca ac de cap. SHi cance (nord). V. ceac.

cánge s. f. g.d. art. cắngii; pl. cangi

cánge s. f. g.d. art. cangii; pl. cangi

cange

cange cangi.

cánge (cắngi) s. f. 1. Cirlig. 2. Bucata de pinza groasa care unii croitori o folosesc spre ashi fixa pe genunchi materialul care il lucreaza. 3. Gheara. Var. cance canga gance. Mr. gance megl. candže. Tc. kance (SHeineanu II 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150) cf. ngr. ϰάντζα sg. kanğa. Cuvint obscur care Corominas II 657 il considera de origine sp. shi intrat in tc. pe filiera italiana.

cange cangi s. f. mana.