cánge (cắngi) s. f. 1. Cirlig. 2. Bucata de pinza groasa care unii croitori o folosesc spre ashi fixa pe genunchi materialul care il lucreaza. 3. Gheara. Var. cance canga gance. Mr. gance megl. candže. Tc. kance (SHeineanu II 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150) cf. ngr. ϰάντζα sg. kanğa. Cuvint obscur care Corominas II 657 il considera de origine sp. shi intrat in tc. pe filiera italiana.