CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din sb. kaloper.

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.

CALAPẮR s. n.^[1] (Mold., Transilv., Ban.) Calomfir. Din giulgiul alb se desprinse miros tare de calapăr. AGÎRBICEANU, S.P. 21. Oale cu... mintă, calapăr și busuioc. NEGRUZZI, S. I 323. – Variantă: calupăr (I. IONESCU, M. 373) s. n.

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.

CALAPẮR m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper

calapăr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir: oale cu mintă, calapăr și busuioc NEGR. [Serb. KALOPER].

calapắr, V. calonfir.

calupắr sm vz calapăr

CALUPẮR s. n. v. calapăr.

calapắr (reg.) s. m.

calapăr s. m., pl. calapări

calapăr

CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.

calapăr s. v. CALOMFIR. SLĂBĂNOG.

calapắr, (calupăr, călupăr), s.m. – (reg.; bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.): „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie, 1980: 61). ♦ (med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. – Din srb. kaloper (Șăineanu, DLRM, DEX, DLRM) < ngr. karvofylli (Scriban).

calapắr, (calupăr, călupăr), s.m. – (bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.). ♦ (Med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie 1980: 61). – Din srb. kaloper.

calupắr, s.m. – v. calapăr („plantă perenă”).

calupắr, s.m. – v. calapăr.