15 definiții pentru calomfir
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
calomfir sm [At: SEVASTOS, N. 83 / V: ~lam~, ~of~, ~onf~, ~onhir, caramfil, caramfilă sf caranfínă sf caranfír, caranhíl, (reg) corofir / Pl: ~i / E: bg калофер] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee, perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale, compuse și florile galbene Si: (reg) bumbișor, busuiocul fetelor, calapăr (1), dumbravnic, izma-maicei-preceste, smirnă, spiculețe, venice (Chrysanthemum balsamita). 2 (Îf calamfir, caramfil, caramfilă, caranfil) Garoafa (Dianthus caryophyllus). 3 (Îf caramfil) Garofiță (2) (Dianthus carthusianorum). 4 (Îaf) Garofiță (3) Planta Dianthus chinensis.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALOMFÍR, calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, din familia compozeelor, cu tulpina catifelată, cu frunzele ovale și florile galbene; este cultivată pentru mirosul ei plăcut, mai ales prin grădinile de la țară (Tanacetum balsamita); calapăr. Mir și trandafir, Verde calomfir. PĂSCULESCU, L. P. 42. Rupeți fir De calomfir Ș-o steblă de busuioc, TEODORESCU, P. P. 16. – Variante: calofír (TEODORESCU, P. P. 17), caramfíl (SEVASTOS, N. 83) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Tanacetum balsamita). – Bg. kalofer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALOMFÍR ~i m. Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. /<bulg. kalofer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calomfir m. plantă aromatică cu flori galbene (Tanacetum balsamita). [Bulg. KALANFIR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calofír sm vz calomfir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caramfíl sn vz calomfir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALOFÍR s. m. v. calomfir.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARAMFÍL s. m. v. calomfir.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
calomfír s. m., pl. calomfíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calomfír s. m., pl. calomfíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CALOMFÍR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALOMFIR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
calomfír (calomfíri), s. m. – Varietate de crizantemă (Tanacetum balsamita). – Var. calonfir, caranfil, calofir, calapăr. – Mr. cărănfil, mr. cărănfile. Gr. ϰαρυάφυλλον sau ngr. ϰαρυοφύλλι, ϰαλάφυλλον; cf. tc., alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kalufer. Var. reprezintă împrumuturi directe din bg. sau din sb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
calomfir, calomfirisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Chrysanthemum balsamita). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mir și trandafir, Verde calomfir. PĂSCULESCU, L. P. 42. DLRLC
- Rupeți fir De calomfir Ș-o steblă de busuioc, TEODORESCU, P. P. 16. DLRLC
-
etimologie:
- kalofer DEX '98 DEX '09