BĂTĂIÓS, -OÁSĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

bătăios, ~oasă [At: GANE, ap. CADE / P: ~tă-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: bătaie + -os] 1 a Căruia îi place să se bată (1) Si: agresiv, impulsiv, combativ. 2 a Care își susține ideile cu violență. 3 a (D. cai) Care sunt greu destăpânit. 4 a (Fig; d. mâncare) Picantă. 5 sm (La joagăr) Lemn de legătură între fierăstrăul vertical și cel circular.

BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

BĂTĂIÓS, -OÁSĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată; năbădăios, iute, neastîmpărat; violent, impulsiv, combativ. Mi-e gîndul ca o spadă, bătăios, în luptă pentru ceea ce e drept. BENIUC, V. 92. ◊ (Adverbial) Mă întrerupse bătăios. IBRĂILEANU, A. 29.

BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată; iute, neastâmpărat; violent, impulsiv. – Din bătaie + suf. -os.

BĂTĂIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care este predispus (mereu) la bătaie; gata de bătaie. 2) fig. Care își susține ideile cu vehemență. [Sil. -tă-ios] /bătaie + suf. ~os

bătăios a. 1. cui îi place a se bate sau a se certa; 2. fig. strașnic (în bine sau în rău): vin bătăios; femeie bătăioasă, frumoasă și cu înfățișarea bărbătească.

bătăĭós, -oásă adj. (d. bătaĭe. V. năbădăios). Iubĭtor de bătaĭe, de ceartă: copil bătăĭos. Vin bătăĭos, vin amețitor.

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. sg. bătăioásă, pl. bătăioáse

BĂTĂIÓS adj. 1. v. violent. 2. v. energic.

BĂTĂIOS adj. agresiv, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Om, temperament ~.)