BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

bănățeancă [At: HEM 3189 / V: (reg) ~țan~ / Pl: ~ence / E: bănățean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) care face parte din populația de bază a Banatului Cf bănățean (1-2). 3-4 sf, af (Femeie) originară din Banat Cf bănățean (3-4). 5 sfa (Reg) Dans popular românesc din Banat. 6 sfa (Reg) Melodie după care se execută bănățeanca (5).

bănățeáncă s.f. Femeie care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară de acolo. • pl. -ence. /bănățean + -că.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat. – Bănățean + suf. -că.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Bănățeană. – Din bănățean + suf. -că.

BĂNĂȚEÁNCĂ ~énce f. Femeie care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. [G.-D. bănățencei] /bănățean + suf. ~că

bănățeán, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Banatului. 2 adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor, care se referă la Banat sau la bănățeni; originar din Banat; bănățenesc. • pl. -eni, -ene. /nm. pr. (provincie istorică în România) Banat + -ean.

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

Bănățeancă, -țence.

BĂNĂȚEÁNCĂ s. bănățeană. (O ~ și o transilvăneancă.)

BĂNĂȚEANCĂ s. bănățeană. (O ~ și o transilvăneancă.)