BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor (1), privitor la Banat ori la bănățeni; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

bănățean, ~ă [At: HEM 3189 / V: (reg) bălățan, ~țan, ~ă / Pl: ~eni, ~ene / E: Banat + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Banatului. 3-4 smf, a (Persoană) din Banat. 5 smp Populație care locuiește în Banat. 6-7 a Care aparține (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (1-2). 8-9 a Privitor la (Banat sau) bănățeni (5) Si: bănățenesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (5-6). 12 smf (Reg) Țigan de laie. 13 sf (Bot; reg) Varietate de struguri.

bănățeán, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Banatului. 2 adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor, care se referă la Banat sau la bănățeni; originar din Banat; bănățenesc. • pl. -eni, -ene. /nm. pr. (provincie istorică în România) Banat + -ean.

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

BĂNĂȚEÁN¹, bănățeni, s. m. Bărbat care locuiește în Banat sau este originar din Banat.

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean.

BĂNĂȚEÁN² ~éni m. Persoana care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

bănățeán adj. m., s. m., pl. bănățéni; adj. f. bănățeánă, pl. bănățéne

bănățeán s. m., adj. m., pl. bănățéni; f. sg. bănățeánă, pl. bănățéne