7 definiții pentru bulbuceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.
bulbuceálă sf [At: DEX2 / Pl: ~celi / E: bulbuci + -eală] 1 Zgomot produs de apă, când face bulbuci (1). 2 (Ccr) Mulțime de bulbuci (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Bulbuci mulți; p. ext. zgomotul produs de apă cînd face bulbuci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a bulbuci; zgomot produs de apă când face bulbuci. ♦ Mulțime de bulbuci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bulbuceală, bulbucelisubstantiv feminin
etimologie:
- Bulbuci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09