budai sn [At: MARIAN ap. DA / V: ~dai ~daie ~au ~dai ~dau ~deu ~die ~dui / Pl: ~ie / E: mg bödöny] (Reg) 1 Vas de lemn confectzionat din doage de forma unui trunchi de con in care se pastreaza laptele se duc bucatele la camp sau se tzin bauturi. 2 (Inv; ie) A turna k in ~iul tziganului A manca in neshtire. 3 Trunchi scobit intrebuintzat k ghizd la fantana.

BUDAI budaie s. n. (Mold. Bucov. Transilv.) 1. Vas de lemn facut din doage mai strimt la gura decit la baza in care se pastreaza laptele se duc bucatele la cimp se tzin bauturi etc. Baciul cel batrin... mintui de turnat jintitza prin zagirne... le atirna pe toate de cite un cui de lemn k sa se scurga fiecare in cite un budai deosebit. HOGASH M. N. 191. ♦ Putinei pentru batut untul. 2. Trunchi scobit intrebuintzat in loc de ghizduri la fintina; p. ext. fintina putzin adinca. SHapte budaie negre scorburi de la padurea arsa de stejar deschise intro parte erau cufundate numai de doi cotzi deasupra izvoarelor. SADOVEANU N. P. 167. Variante: budii (SBIERA P. 308) budúi (ALECSANDRI P. P. 310) s. n.

BUDẮI budaie s. n. (Reg.) 1. Vas de lemn in care se pastreaza laptele se duc bucatele la camp se tzin bauturi etc. ♦ Putinei. 2. Trunchi scobit intrebuintzat k ghizd la fantana; p. ext. fantana putzin adanca. [Var.: budúi s. n.] Magh. bödöny.

BUDẮI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse din doage avand forma unui con taiat la varf shi folosit pentru pastrarea diferitelor bauturi sau pentru transportul bucatelor in camp. 2) Uluc de fantana facut dintrun trunchi de copac scobit. /<ung. bödöny

BUDAI s.n. (Mold.) Vas de lemn facut din doage; putinica. Feace un budaiu mare shi mina argatzii de cara apa. DOSOFTEI VS. Etimologie: magh. bödön(y) bodon(y). Cf. barilca berbintza buduroi buriu. substantiv neutru

budắĭ V. buduĭ.

BUDÍI s. n. v. budai.

buduiu n. Tr. galeata: ia shi cea sita din cuiu shi faina din buduiu POP. [V. budaca].

budúĭ n. pl. ĭe (ung. bödöny putinica ruda cu badan budaca butoĭ). Mold. Trans. Donitza fara fund trunchĭ saŭ tub larg pus in pamint k sa primeasca apa unuĭ izvor la suprafatza. Putinica saŭ galeata p. diferite lucrurĭ. SHi budaĭ pl. aĭe; badaŭ pl. aĭe; shi budiĭ pl. iĭe. V. sulinar.

budắi (reg.) s. n. pl. budắie

budai s. n. pl. budaie

budắi (áie) s. n. 1. Butoi vas din doage. 2. SHantz canal de scurgere din lemn. Var. budii(e) budau budiu budae buda(sh)k budalau budereu. Mag. bödöny „butoi” (Cihac II 485; DAR). Der. budalau s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci budihala buduhala buduhaie buduhoi etc.) s. m. (sperietoare monstru); buduroi s. m. (butoiash burduf). Rom. budalau a ajuns in mag. (dialectal) in forma bödölö (Tamás Magyar Nyelvör XXIX 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatzii expresive (cf. Iordan BF VII 277).

BUDAIU subst. un fel de putinica. 1. Budai (Vr; GL); fam. (Pash); frecv. (Buc); u (G Bog); ul (Dm; SHtef). 2. Budaiu ard. 1726 (Pash).