BUDAI budaie s. n. (Mold. Bucov. Transilv.) 1. Vas de lemn facut din doage mai strimt la gura decit la baza in care se pastreaza laptele se duc bucatele la cimp se tzin bauturi etc. Baciul cel batrin... mintui de turnat jintitza prin zagirne... le atirna pe toate de cite un cui de lemn k sa se scurga fiecare in cite un budai deosebit. HOGASH M. N. 191. ♦ Putinei pentru batut untul. 2. Trunchi scobit intrebuintzat in loc de ghizduri la fintina; p. ext. fintina putzin adinca. SHapte budaie negre scorburi de la padurea arsa de stejar deschise intro parte erau cufundate numai de doi cotzi deasupra izvoarelor. SADOVEANU N. P. 167. Variante: budii (SBIERA P. 308) budúi (ALECSANDRI P. P. 310) s. n.