opțiuni
  • info

7 definiții pentru buburuz (cocoloș)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buburuz sm[1] [At: ȘEZ. II, 151/4 / V: ~rez / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Globuleț. 2 Fructul arinului Si: anină. 3 Con de brad.

  1. Genul nu concordă cu forma de plural buburuze. Și varianta buburez este trecută tot ca sm, deci e posibil ca pluralul să fie de fapt buburuzi. — cata

BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Cocoloș mic și rotund; bobiță.

buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburúz (cocoloș) s. n./s. m., pl. buburúze/buburúzi

buburuz, -zi.

Intrare: buburuz (cocoloș)
buburuz1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuzi
  • buburuzii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuzi
  • buburuzilor
vocativ singular —
plural —
buburuz3 (pl. -ji) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuji
  • buburujii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuji
  • buburujilor
vocativ singular —
plural —
buburuz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuze
  • buburuzele
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuze
  • buburuzelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buburuz, buburuzisubstantiv masculin

  • 1. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. DLRLC DLRM
    sinonime: bobiță cocoloș
    • format_quote figurat Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. DLRLC
    • chat_bubble Un buburuz de om = om de statură foarte mică. DLRLC
      • format_quote Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.