BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. bobica.

bobíță sf [At: VARLAAM, C. 44 / Pl: ~țe / E: boabă + -iță] 1-6 (Șhp) Boabă (1-2, 5) (mică) Cf buburuză. 7 (Bot; șîc -ța-lupului sau ~ța-țapului) Dalac (Paris quadrifolia). 8 (Reg) Agrișă (Ribes Grassularia). 9 (Lpl) Picățele. 10 Aluniță. 11 Excrescență (pe piele). 12 (Bot; reg) Vuietoare (Empetrum nigrum). 13 Cerculeț imprimat sau desenat. 14 (Gmț; fig) Boabă (12).

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. scr. bobica.

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. 1. v. boabă (1). Bobiță de strugure. 2. v. boabă (2). Ploaia cu bobițele ei de gheață bătea toba în spinări, în căciuli. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Poate mintea ta, sufletul tău n-a fost nici clar și limpede ca bobița de rouă. VISSARION, B. 276. II. 1. (De obicei la pl.) Desen în formă de punct rotund, care se detașează pe un fond de altă culoare; picățele. V. bulină. Rochie cu bobițe. ▭ Un fluture alb cu bobițe albastre. DELAVRANCEA, la TDRG. 2. Aluniță (pe piele).

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. II. 1. (La o stofă, pânză etc.) Picățea, punct. 2. Aluniță (pe piele).

bobíță f., pl. e (sîrb. bobica, d. bob, bob. V. bob). Bacă, boabă. Lucru care seamănă a bobiță, ca mărgelele, mărgăritarele ș.a.

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

BOBÍȚĂ s. v. picățea.

BOBÍȚĂ s. v. bacă, dalac, vuietoare.

BOBIȚĂ s. picățea, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)

bobiță s. v. BACĂ. DALAC. VUIETOARE.

bobiță, bobițe s. f. (dim.) 1. v. bobar. 2. vin.