aluníță sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG 479 / Pl: ~țe / E: alună + -iță] 1-2 (Șhp) Alună (1) (mică) Si: alunea (1-2), alunică (1-2), alunuță (1-2). 3 (Mpl) Pistrui. 4 (Mpl) Mici semne naturale sau artificiale pe obraz sau pe trup Si: alunea (4), alunică (4).

ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunică. Foaie verde aluniță, Cît am trăit pe lumiță (= lume), N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță. JARNÍ-BÎRSEANU, D. 21. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.

ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.

aluniță f. alunea: brațul, se umflă sub dragi aluniți BOL.

aluníță f. V. alunică 2.

2) alunícă f., pl. nele, și -níță f., pl. e (bg. lunica, aluniță, pistruĭe, dim. d. lună, lună, aluniță, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră saŭ cafenie pe obraz orĭ pe corp. V. neg.

aluníță s. f., g.-d. art. aluníței; pl. aluníțe

aluníță s. f., g.-d. art. aluníței; pl. aluníțe

!alunică (rar) s. f., g.-d. art. alunelei; pl. alunele

ALUNÍȚĂ s. (reg.) stârlici, (Ban.) ligă. (O ~ pe frunte.)

ALUNIȚĂ s. (reg.) stîrlici, (Ban.) ligă. (O ~ pe frunte.)