15 definitzii pentru bruftui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BRUFTUÍ bruftuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] Bruft + suf. ui.

BRUFTUÍ bruftuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] Bruft + suf. ui.

bruftui vt [At: DAMÉ T. 103 / V: ~tului ~ust~ ~uslui / E: nct] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuiala Si: a lipi a tencui. 2 (Reg) A opari ceva in pripa. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre pe un ton dur. Si: a certa Cf a brichini.

BRUFTUÍ bruftuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre a vorbi pe un ton aspru a ocari; a repezi a brusca. Totdeauna o bruftuia... shi o ocara cu imputarea k ea face ochi dulci logofatului. SANDUALDEA U. P. 184.

BRUFTUÍ bruftuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi a brusca.

A BRUFTUÍ ~iésc tranz. 1) (peretzi ziduri etc.) A acoperi cu tencuiala (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.

bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se rasti a brusca: incepu s’o goneasca shi s’o bruftuiasca.

BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ shi cu ghĭontu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

bruftuí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bruftuiésc imperf. 3 sg. bruftuiá; conj. prez. 3 sa bruftuiásca

bruftuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bruftuiésc imperf. 3 sg. bruftuiá.; conj. prez. 3 sg. shi pl. bruftuiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bruftui bruftuiesc v. t. 1. a certa a dojeni. 2. a brusca (pe cineva).

bruftului bruftuluiesc v. t. v. bruftui.

Intrare: bruftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftui
  • bruftuire
  • bruftuit
  • bruftuitu‑
  • bruftuind
  • bruftuindu‑
singular plural
  • bruftuieshte
  • bruftuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • bruftuiesc
(sa)
  • bruftuiesc
  • bruftuiam
  • bruftuii
  • bruftuisem
a II-a (tu)
  • bruftuieshti
(sa)
  • bruftuieshti
  • bruftuiai
  • bruftuishi
  • bruftuiseshi
a III-a (el, ea)
  • bruftuieshte
(sa)
  • bruftuiasca
  • bruftuia
  • bruftui
  • bruftuise
plural I (noi)
  • bruftuim
(sa)
  • bruftuim
  • bruftuiam
  • bruftuiram
  • bruftuiseram
  • bruftuisem
a II-a (voi)
  • bruftuitzi
(sa)
  • bruftuitzi
  • bruftuiatzi
  • bruftuiratzi
  • bruftuiseratzi
  • bruftuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • bruftuiesc
(sa)
  • bruftuiasca
  • bruftuiau
  • bruftuira
  • bruftuisera
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftului
  • bruftuluire
  • bruftuluit
  • bruftuluitu‑
  • bruftuluind
  • bruftuluindu‑
singular plural
  • bruftuluieshte
  • bruftuluitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • bruftuluiesc
(sa)
  • bruftuluiesc
  • bruftuluiam
  • bruftuluii
  • bruftuluisem
a II-a (tu)
  • bruftuluieshti
(sa)
  • bruftuluieshti
  • bruftuluiai
  • bruftuluishi
  • bruftuluiseshi
a III-a (el, ea)
  • bruftuluieshte
(sa)
  • bruftuluiasca
  • bruftuluia
  • bruftului
  • bruftuluise
plural I (noi)
  • bruftuluim
(sa)
  • bruftuluim
  • bruftuluiam
  • bruftuluiram
  • bruftuluiseram
  • bruftuluisem
a II-a (voi)
  • bruftuluitzi
(sa)
  • bruftuluitzi
  • bruftuluiatzi
  • bruftuluiratzi
  • bruftuluiseratzi
  • bruftuluisetzi
a III-a (ei, ele)
  • bruftuluiesc
(sa)
  • bruftuluiasca
  • bruftuluiau
  • bruftuluira
  • bruftuluisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

bruftui, bruftuiescverb

  • 1. regional A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tencui
  • 2. figurat familiar A brusca pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Totdeauna o bruftuia... shi o ocara cu imputarea k ea face ochi dulci logofatului. SANDUALDEA U. P. 184. DLRLC
etimologie:
  • Bruft + sufix ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.