BRUFTUÍ bruftuiesc vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre a vorbi pe un ton aspru a ocari; a repezi a brusca. Totdeauna o bruftuia... shi o ocara cu imputarea k ea face ochi dulci logofatului. SANDUALDEA U. P. 184.