opțiuni
  • info

13 definiții pentru brio (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio.

BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio.

brio2 sn [At: VLAHUȚĂ, D. 15 / E: fr brio] 1 (Muz; îlav) Cu ~ Cu multă însuflețire Si: vioi. 2 (Îal) În mod remarcabil Si: strălucit.

BRÍO s. n. (Numai în loc. adv.). Cu brio = (mai ales în legătură cu executarea unei bucăți de muzică) cu multă însuflețire. Bacalbașa dirija acuma un an, cu talent și cu mult brio, o foaie literară. GHEREA, ST. CR. III 178. Călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-ntîi. VLAHUȚĂ, A. O. III 11. Pornește cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165. – Pronunțat: bri-o.

BRÍO s. n. (În expr.) Cu brio = cu multă însuflețire. – It. brio (fr. brio).

BRÍO s.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu brio = însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio].

BRÍO2 s. n. vioiciune, veselie, ♦ cu ~ = în mod remarcabil, strălucit. (< it., fr. brio)

BRÍO n. muz. Tehnică înaltă de execuție muzicală. * Cu ~ a) cu multă vioiciune; însuflețit; vioi; b) cu mult succes; în mod strălucit; excepțional. /<it., fr. brio

brio n. Muz. 1. execuțiune vie; 2. fig. vioiciune, foc.

*brío n. idecl. (it. brio, de orig. celt.). Căldură, foc, vioicĭune în artă: a cînta cu brio, ce brio!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brío s. n., art. bríoul

brío s. n.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brio (sau con ~), (cuv. și loc. it., „vervă, însuflețire”), indicație de expresie prin care se cere o însuflețire; se întâlnește adeseori în completarea unei indicații de tempo (2) (ex.: allegro con b.).

Intrare: brio (s.n.)
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brio
  • brioul
  • briou‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • brio
  • brioului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

briosubstantiv neutru

  • 1. Veselie, vioiciune. MDN '00
    sinonime: veselie vioiciune
  • 2. Tehnică înaltă de execuție muzicală. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu brio = cu multă însuflețire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: vioi însuflețit
      • format_quote Bacalbașa dirija acuma un an, cu talent și cu mult brio, o foaie literară. GHEREA, ST. CR. III 178. DLRLC
      • format_quote Călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-ntîi. VLAHUȚĂ, A. O. III 11. DLRLC
      • format_quote Pornește cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune adverbială Cu brio = în mod remarcabil, strălucit, excepțional. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: excepțional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.