opțiuni
  • info

13 definiții pentru brigand

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

brigánd sm [At: DA / Pl: ~nzi / E: fr brigand] (Frm) Tâlhar de drumul mare.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tîlhar, hoț de drumul mare, hoț de codru, care jefuiește înarmat, singur sau (de cele mai multe ori) în ceată.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.

BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)

BRIGÁND ~zi m. 1) Persoană care comite jafuri, făcând uz de forță; hoț de drumul mare; tâlhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand

brigand m. tălhar.

*brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigánd s. m., pl. brigánzi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar.

brigand s. v. BANDIT. TÎLHAR.

Intrare: brigand
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brigand
  • brigandul
  • brigandu‑
plural
  • briganzi
  • briganzii
genitiv-dativ singular
  • brigand
  • brigandului
plural
  • briganzi
  • briganzilor
vocativ singular
  • brigandule
  • brigande
plural
  • briganzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brigand, briganzisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.