botéi sn [At: H III, 280 / V: ~eu / Pl: ? / E: nct] Turmă de oi sau de cârlani alcătuită din mai multe ciopoare.

BOTÉI, boteie, s. n. Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.).

botéĭ n., pl. eĭe. Vest și nord. Cĭopor, turmă: boteĭu trecea de suta de oĭ (Sov. 168). Cîrd: ce găscă de tîrg? Da n’am eŭ boteĭele mele? (Neam. Rom. Pop. 2, 142).

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

botéi s. n., pl. botéie

boteiu, -teie.

BOTÉI s. v. cireadă, turmă.

botei s. v. CIREADĂ. TURMĂ.

botéi, boteie, s.n. – (reg.) Turmă mică de oi (nordul Transilvaniei, Maramureș și Moldova, v. ALR, 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu, 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș, 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).

botéi, -e, s.n. – Turmă mică de oi. Termen atestat doar în nordul Transilvania, Maramureș și Moldova (ALR 1956: 390). „Grup de oi, în număr de 100-150” (Morariu 1937: 135); „În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar și un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie” (Dăncuș 1986). – Et. nec. (MDA, NDU).