20 de definiții pentru bondoc (adj.)
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
bondóc, ~oácă [At: I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII, 673 / V: bunduc, ~ă, bundac / Pl: ~oci, ~oace / E: tc bunduk] 1-2 smf, a (Om care este) scurt și îndesat. 3 sm (Reg; îf bunduc sau bundac) Stâlp care sprijină coasta prispei Si: taras.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni și, fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. ◊ (Substantivat) Căldarea au luat-o? – Luat, dom’ Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. – Variantă: (Mold.) bundúc, -ă (SADOVEANU, O.III 536) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BONDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) (mai ales despre persoane) Care este mic de statură și gros; îndesat. /<turc. bunduk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bondoc a. și m. scurt și gros. [Mold. bunduc = turc. BUNDUK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunduc1 sm [At: CHEST. II, 81/22 / Pl: ~uci / E: nct] (Reg) 1 Stâlp (de stejar). 2 Încheietură a bârnelor la unghiurile casei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunduc2 a, sm vz bondoc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNDÚC adj. m. v. bondoc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunduc a. Mold. V. bondoc. ║ pl. taraci ce sprijină coastele prispelor țărănești (în Oltenia). [Lit. stâlpi bondoci].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bundúc adj. V. bondoc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; f. sg. bondoácă, pl. bondoáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bondoc
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BONDOC adj. îndesat. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Bondoc ≠ deșirat, lungan
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A63) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bondoc, bondocisubstantiv masculin bondoacă, bondoacesubstantiv feminin bondoc, bondoacăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Scurt și îndesat, mic și gros. DEX '09 DLRLC
- Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. DLRLC
- Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. DLRLC
- E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. DLRLC
- Căldarea au luat-o? – Luat, dom’ Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. DLRLC
- 1.1. (Despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. DEX '09 DLRLC
- Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. DLRLC
-
-
etimologie:
- bunduk DEX '98 DEX '09