BONDÓC OÁK bondoci oace adj. (Despre oameni shi fig. despre obiecte) Scurt shi indesat mic shi gros. Pina mai an soramea Vanghelina era bondoaca... shi dintro data sa lungit sa deshirat. STANCU D. 168. Una lunga shi slaba alta bondoaca shi dolofana. PAS L. I 126. E marunta shi bondoaca dar de ani nu e mica. SLAVICI V. P. 41. Vedetzi cit de frumos se tzine [pridvorul] pe stilpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE M. 101. ◊ (Substantivat) Caldarea au luato? Luat dom’ Ionitza! ia raspuns bondocul. GALAN Z. R. 272. Varianta: (Mold.) bundúc a (SADOVEANU O.III 536) adj.