8 definiții pentru bocăneală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bocăneálă sf [At: CONTEMPORANUL V, I, 294 / Pl: ~eli / E: bocăni + -eală] 1-4 Bocănit (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Faptul de a bocăni; bocănit, bocănitură. După multă bocăneală se trezi și părintele Vasile. CONTEMPORANUL, VI 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Din bocăni + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOCĂNEÁLĂ s. 1. v. bocănit. 2. v. bătaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BOCĂNEALĂ s. 1. bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bocăneală, bocănelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a bocăni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bocănit bocănitură bătaie
- După multă bocăneală se trezi și părintele Vasile. CONTEMPORANUL, VI 244. DLRLC
-
etimologie:
- Bocăni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09