opțiuni
  • info

11 definiții pentru bleandă (sperietoare)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLEÁNDĂ1, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec.

BLEÁNDĂ1, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec.

bleándă1 sf [At: ISPIRESCU, U. 119 / V: -ncă / Pl: ~ende / E: nct] (Pop) 1 Sperietoare de păsări. 2 Om molâu și cam prost.

bleandă3 sf [At: (sec XVII), CUV. D. BĂTR. 270 / V: (înv) ~endău[1] sm / Pl: blende / E: nct] (Orn) Vindereu. modificată

  1. blendau → blendău, conform definiției principale. — Ladislau Strifler

BLEÁNDĂ1 s. f. (Munt.) Termen de comparație pentru oameni molii, lipsiți de energie; bleg, nătîng. Du-te și te spală, răspunse bătrînul cu asprime. Ce stai așa ca o bleandă? PREDA, Î. 32. Se urcă în barcă moleșit ca o bleandă. D. ZAMFIRESCU, R. 120. Dete peste dînsul într-un colț de înfundătură, unde se stîrcise ca o bleandă. ISPIRESCU, U. 119.

BLEÁNDĂ1, blende, s. f. (Reg.) Momâie, sperietoare. ♦ Termen injurios pentru oamenii lipsiți de energie; bleg, nătâng.

BLEÁNDĂ blénde f. pop. 1) Sperietoare de păsări. 2) Pasăre molâie, jigărită. 3) Izbitură violentă; îmbrâncitură. * A da blende a îmbrânci. /Orig. nec.

bleandă f. 1. cea mai mică specie de șoim (Falco aesalon): se stârcise ca o bleandă ISP.; 2. sperietoare de păsări (în chip de bleandă). [Origină necunoscută].

bleándă f. pl. blende (cp. cu vsl. blendi, flecărie, rus. bleadĭ, fleoarță și germ. blid, orb, blende, ochelari la caĭ. Cp. cu tiflă). Palmă, izbitură (Mold.): a da cuĭva o bleandă. Femeĭe proastă, om prost: a căzut jos ca o bleandă (V. fleandură). Sperietoare de păsărĭ. Un fel de șoĭm foarte mic numit și blendăŭ (falco áesalon).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

bleándă (sperietoare, brânci) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bleándă (blénde), s. f. – 1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele).

Intrare: bleandă (sperietoare)
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleandă
  • bleanda
plural
  • blende
  • blendele
genitiv-dativ singular
  • blende
  • blendei
plural
  • blende
  • blendelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleandă, blendesubstantiv feminin

  • 1. popular Sperietoare de păsări. DEX '09 DEX '98
    sinonime: momâie sperietoare
    • 1.1. Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bleg nătâng
      • format_quote Du-te și te spală, răspunse bătrînul cu asprime. Ce stai așa ca o bleandă? PREDA, Î. 32. DLRLC
      • format_quote Se urcă în barcă moleșit ca o bleandă. D. ZAMFIRESCU, R. 120. DLRLC
      • format_quote Dete peste dînsul într-un colț de înfundătură, unde se stîrcise ca o bleandă. ISPIRESCU, U. 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.