6 definiții pentru bidiganie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bidigánie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha- / Pl: ~gănii / E: ns cf bâzdâganie] (Îvr) Dihanie.
BIDIGÁNIE, bidigănii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mițe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIGÁNIE, bidigănii, s. f. Dihanie. – V. bâzdâganie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
bidiganie (bidihanie) f. Tr. V. băzdăganie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bidigánie și bidihánie V. bîzdîganie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băzdăganie f. monstru, pocitură, ceva rar și afară din cale: ce băzdăganie mai este și aia? ISP. [Cf. slav. BEZDYHANINŬ, neînsuflețit, de unde (sub influența sinonimului dihanie) forma redusă: Tr. bidiganie, bidihanie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F138) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bidiganie, bidigăniisubstantiv feminin
- 1. Dihanie. DLRLC DLRMsinonime: dihanie
- Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. DLRLC
- Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mîțe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30. DLRLC
-
etimologie:
- bâzdâganie DLRM