BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

beșlic sm [At: I. GHICA, S. 506 / V: ~ig sn / Pl: ~ici, ~ice / E: tc beşlic] 1 (Înv) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească Si: (Mol) feudar. 2 Bucată rotundă de pâslă de pus sub obiectul ce se poartă pe cap.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Învechit) Monedă; turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. I-am trimis [bulgări de aur și de argint]... ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506. – Variantă: beșlíg (HOGAȘ, DR. II 161) s. m.

BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. – Tc. beșlik.

beșlic n. veche monedă turcească, în valoare de 5 parale, ce circula mai ales în Muntenia: și niște beșlici tot de câte cinci POP. [Turc. REȘLIK].

beșlíc m. (turc. bešlik, d. beš, cincĭ). Gologan turcesc de cincĭ parale care circula în Țara Românească și care se numea în Moldova pendar. Pĭesă turcească de argint de cincĭ lei (piaștri): la 1833 un beșlic valora 6 leĭ de țară (Iorga, Negoț 226 și Șăĭn. Infl. Or.). V. patacă și pitac 1.

beșlíg sn vz beșlic

BEȘLÍG s. m. v. beșlic.

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlíc s. m., pl. beșlíci

BEȘLÍC s. (înv. și reg.) pendar. (~ul era o monedă turcească.)

BEȘLIC s. (înv. si reg.) pendar. (~ era o monedă turcească.)