4 definiții pentru pendar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pendar sm [At: ȘIO II1, 48 / Pl: ~i / E: ngr πεντάρα] (Grî) Monedă turcească echivalentă cu cinci parale sau cu cinci lei vechi, care a circulat și în țările române Si: (înv) beșlic.
pendár m. (ngr. pendári [scris pentári], d. pente, cincĭ). Mold. Vechĭ. Beșlic, gologan de cincĭ parale saŭ pĭesă de cincĭ leĭ vechĭ (Șăin. § 92, și Ĭorga, Negoț. 226). V. pitac 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PENDÁR s. v. beșlic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendar s. v. BEȘLIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pendar
pendar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)