BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

besactea sf [At: ALECSANDRI, T. 1394 / V: ~cștea, ~sec~, ~staht~, bis~, bișa~ / Pl: ~ele / E: tc beştahta] (Înv) Cutioară (de lemn) ornamentată, pentru păstrat bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Învechit) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, tutun, obiecte de cusut, de toaletă etc. V. casetă. Am scos dintr-o besactea înflorită cu scoici o panglică veche și foarte frumoasă de mătasă. SADOVEANU, O. V 618. Ad-aici besacteaua cea nouă. ALECSANDRI, T. 1394. – Variante: (Mold.) besacté (EMINESCU, N. 86), besecteá (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), bisacteá (La TDRG) s. f.

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Ngr. bestahtas, tc. beștahta.

BESACTEÁ ~éle f. înv. Cutie mică (din lemn sau din alt material) frumos ornamentată, care servea pentru a păstra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas

besacteà f. (Mold. besectè) cutie sau lădiță frumos lucrată (pentru lucruri de cusătură): o măsuță cu o besectè deschisă AL. [Turc. BEȘTAHTA: forma modernă e o reducere din arhaicul bestahtea].

besacteá V. bisactea.

besacștea sf vz besactea

besectea sf vz besactea

bestahtea sf vz besactea

bisactea sf vz besactea

bișactea sf vz besactea

BISACTEÁ s. f. v. besactea.

bisacteá și be- f., pl. ele (ngr. bestahtás, turc. pištahta, lădiță care servește și ca pupitru, d. piš, înainte, și tahta, tahte, masă). Vechĭ. Cutie elegantă de ținut lucrurĭ scumpe. – În Munt. (direct d. turc.) biș- și beș-. V. necesar.

bișacteá V. bisactea.

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besacteá s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle

besactea, -tele.

BESACTEÁ s. v. casetă, cutioară, cutiuță.

besactea s. v. CASETĂ. CUTIOARĂ. CUTIUȚĂ.

besacteá (-éle), s. f.- Cutie, sipet. – Var. besacté, bișacte(a), bisacte(a). Tc. beștahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.