Definiția cu ID-ul 898612:

Explicative DEX

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Învechit) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, tutun, obiecte de cusut, de toaletă etc. V. casetă. Am scos dintr-o besactea înflorită cu scoici o panglică veche și foarte frumoasă de mătasă. SADOVEANU, O. V 618. Ad-aici besacteaua cea nouă. ALECSANDRI, T. 1394. – Variante: (Mold.) besacté (EMINESCU, N. 86), besecteá (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), bisacteá (La TDRG) s. f.