opțiuni
  • info

10 definiții pentru belaliu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

belaliu, ~ie a [At: CARAGIALE, N. S. 83 / V: ~lâu, ~lelâu, ~lălâu, ~lel~ / E: tc belal] (Trm; Mun; fam) 1 (D. lucruri) Care cere multă grijă Si: delicat. 2 (D. lucruri) Care cere o îngrijire minuțioasă. 3 (D. meserii) Care cere o atenție desăvârșită. 4-5 (D. persoane) Dificil (în gusturi). 6 (D. oameni) Nebun. 7 (D. îmbrăcăminte) Nepotrivit. 8 (D. acțiuni, îe) ~âe treabă Dificil. 9 (Prt; d. culoarea unei cămăși sau a unei basmale, îf beleliu) Spălăcit.

BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâli.

BELALÍU, -ÍE, beldii, adj. (Munt.) 1. Anevoios, dificil, greu. Aplicația doftoriilor externe e mai belalie și cere prea mult timp. CARAGIALE, N. S. 83. 2. (Despre oameni) Greu de mulțumit; mofturos, năzuros. Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum. CARAGIALE, O. VII 162. ◊ (Substantivat) Pe ce te sprijinești dumneata, cucoane? a răcnit belaliul. PAS, L. I 113.

BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Anevoios, greu. 2. Mofturos, năzuros. – Tc. belâli.

belaliu a. 1. care aduce nenorocire: păsările sunt belalii; 2. fig. funest: iarnă grea și belalie. [Turc. BELALY].

belalíŭ, -íe adj. (turc. belaly, d. bela, nenorocire, belea; bg. belealiĭa). Fam. Dificil, plin de greutățĭ, care te expune belelelor: om, lucru belaliŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belalíu adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

belalíu (belalíe), adj. – Năzuros, mofturos. Tc. belal (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. V. și belea.

Intrare: belaliu
belaliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belaliu
  • belaliul
  • belaliu‑
  • belalie
  • belalia
plural
  • belalii
  • belaliii
  • belalii
  • belaliile
genitiv-dativ singular
  • belaliu
  • belaliului
  • belalii
  • belaliei
plural
  • belalii
  • belaliilor
  • belalii
  • belaliilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belaliu, belalieadjectiv

regional
  • 1. Anevoios, dificil, greu. DEX '98 DLRLC
    sinonime: anevoios dificil greu
    • format_quote Aplicația doftoriilor externe e mai belalie și cere prea mult timp. CARAGIALE, N. S. 83. DLRLC
  • 2. Capricios, mofturos, năzuros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: capricios mofturos năzuros
    • format_quote Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum. CARAGIALE, O. VII 162. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Pe ce te sprijinești dumneata, cucoane? a răcnit belaliul. PAS, L. I 113. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.