BANUIÁLA banuieli s. f. 1. Presupunere presimtzire supozitzie. 2. Atitudine de neincredere fatza de cineva sau de ceva presupunere k cineva are o vina sau o intentzie rea; suspiciune. Banui + suf. eala.

banuiala sf [At: PRAV. MUNT. (1652) ap. HEM 3216 / P: ~nuia / Pl: ~ieli / E: banui + eala] 1 (Irg) Regret. 2 (Irg) Caintza. 34 Banuire (34). 5 Carteala. 6 Mustrare. 7 Presimtzire. 89 Intrevedere a unei anumite situatzii sau solutzii Si: credintza imaginare. 10 Presupunere dupa aparentze. 11 Aflare in urma unor deductzii logice Si: prindere de veste. 12 Considerare a cuiva drept autor al unei fapte (rele). 13 (Inv) Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) Punere la indoiala a cinstei cuiva. 16 (Ie) A avea ~ieli (k...) A banui (11) pe cineva. 17 (Ie) A intra (sau a cadea) la ~ A incepe sa banuiasca (11). 18 (Ie) A(i) baga cuiva ~ieli sau a baga pe cineva in (sau la) ~ieli A determina pe cineva sa banuiasca (11) ceva. 19 (Rar; ie) A baga pe cineva in (sau la) ~ieli A face k cineva sa fie banuit (11). 20 (Ie) A scoate pe cineva din ~ieli A face pe cineva sa nu mai banuiasca (11) ceva sau pe cineva. 21 (Inv; ie) Om de ~ Suspect. corectata

banuiála s.f. 1 Presupunere supozitzie; presimtzire. O banuiala neintemeiata. 2 Atitudine de neincredere fatza de cineva sau de ceva; presupunere k cineva are o vina sau o anumita intentzie; suspiciune. Era cuprins de banuieli. ◇ Expr. A nui fi cu banuiala se spune pentru a exprima o scuza sau o parere de rau. 3 (reg.) Gelozie. • pl. ieli (inv.) iele. /banui + eala.

BANUIÁLA banuieli s. f. 1. Presupunere presimtzire supozitzie. 2. Atitudine de neincredere fatza de cineva sau ceva presupunere k cineva are o vina sau o intentzie rea; suspiciune. Banui + suf. eala.

BANUIÁLA banuieli s. f. Atitudine de neincredere fatza de cineva sau ceva presupunere k cineva are o vina sau o intentzie rea; suspiciune. Il masura din cap pinan picioare cu banuiala shi neincredere. DUMITRIU F. 17. Se scarpina sub palarie shil patrunse o banuiala. PAS L. I 92. Departe de noi o astfel de banuiala! Noi nu shtiam nici o fapta neomenoasa sa fi savirshit. ISPIRESCU L. 378. Eentza mea a primit o creshtere care o va opri totdeauna de a se abate din calea bunei cuviintzi shi careo pune mai presus de toate banuielile. ALECSANDRI T. 1432. ◊ (Adesea in legatura cu verbele «a da» «a avea» «a nutri» etc.) Nu zise nimic care sai dea vreo banuiala. ISPIRESCU L. 128. ◊ Expr. A nui fi cu banuiala in formule de politetze exprimind o scuza sau o parere de rau. Am coborit fin in corlatzi... Or avea pinan seara... Nutzi fie cu banuiala. GALAN Z. R. 273. Pl. shi: banuiele (NEGRUZZI S. I 107).

BANUIÁLA banuieli s. f. Atitudine de neincredere fatza de cineva sau de ceva presupunere k cineva are o vina sau o intentzie rea; suspiciune. Din banui + suf. eala.

BANUIÁLA ~iéli f. 1) pop. Parere bazata numai pe fapte aparente; presupunere; prezumptzie; supozitzie. 2) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; suspiciune. 3) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultzumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; reprosh; imputare. [G.D. banuielii] /<a banui + suf. ~eala

BANUIALA s.f. 1. (Trans. SV) Regret parere de rau. C: Cheltuiashte cu indurare cind itzi trebuiashte fara banuiala. FL. D 1764 4^v. // B: cf. FL. D 1700 25^v. 2. (TZR Trans. SV) Suspiciune. B: Cela ce ashteapta sa moshteneasca ocinele shi avutzia cuiva face prepus shi banuiala cum sa fie otravit pre aceaea ruda a lui. INDREPTAREA LEGII. Banuiala este sa socoteasca ceva rau de altul. FL. D 1700 47^r. A pomeni toate bunatatzile pre deplin cite avea Domnul nu ma lasa obiceiul istoriei pentru k sa nu dau banuiala de … ciocoinicie. R. POPESCU; cf. FL. D 1700 6^r. C: Avea banuiala rea spre dinsul. FL. D 1764 43^r. Etimologie: banui² + suf. eala. Vezi shi banui²; banat. Cf. banat (1) bushluiala tinga tristeala; banat (5) substantiv feminin

banuĭála f. pl. elĭ Suspiciune presupus: acest om intra rapede in banuĭelĭ. Inchipuire presupunere: banuĭala k pamintu e sferic.

banueala f. 1. parere sau credintza nefavorabila insotzita de indoeala; 2. simpla parere presupunere.

banuiála s. f. g.d. art. banuiélii; pl. banuiéli

banuiála s. f. g.d. art. banuiélii; pl. banuiéli

banuiala pl. banuieli

banuiala ieli.

BANUIÁLA s. 1. v. presupunere. 2. v. suspiciune.

BANUIALA s. 1. ipoteza presupunere prezumtzie supozitzie (rar) presupus. (~ lui sa adeverit.) 2. neincredere suspiciune (livr.) circumspectzie incredulitate (pop.) prepus (prin Mold.) banat (prin Ban.) beda (inv.) prepunere. (O atitudine de continua ~.)