BAIRÁC bairace s. n. (Inv.) 1. Steag de matase foarte lat. 2. Unitate militara (de voluntari) care servea sub acelashi drapel. [Pr.: bai. Pl. shi: bairacuri] Din tc. bayrak.

bairac sn [At: (a. 1788) DOC. ap. SHIO / P: bai~ / V: (inv) ~iar~ (reg) ~ier~ ~aiac / Pl: ~ace ~uri / E: tc bayrac] 12 (Inv) Steag (turcesc) de matase purtat inaintea sangiacului shi introdus shi in armata romana. 3 (Inv) Unitate militara (de voluntari) care servea sub acelashi drapel. 4 (Reg; pex) Steag. 5 (Irg) Cort cu prajina inalta (shi probabil cu un steag in varf) unde se strange lumea la balciuri sa petreaca. corectata

bairác s.n. (milit.) 1 (in armata turceasca shi in cea romana din epoca fanariota) Steag de matase foarte lat. SHi eu am purtat bairacul shi eu am giucat hora unirii (ALECS.). 2 (in trecut) Unitate militara (de voluntari) care servea sub acelashi drapel. • sil. bai. pl. ce uri. shi (inv.) baiarác baierác s.n. /<tc. bayrak.

BAIRÁC bairace s. n. (Inv.) 1. Steag de matase foarte lat. 2. Unitate militara (de voluntari) care servea sub un drapel. [Pr.: bai. Pl. shi: bairacuri] Din tc. bayrak.

BAIRÁC bairace shi bairacuri s. n. (Invechit in armata turceasca shi in cea romineasca din epoca fanariota) 1. Steag de matase foarte lat. Mai antzartz... shi eu am purtat bairacul shi eu am giucat hora unirii in coltz la Petrea bacalul. ALECSANDRI T. I 238. 2. Unitate militara mai ales de voluntari care servea sub acelashi drapel. V. steag (2). Stan al Bratei sa sculat... Sa faca dun bairac Sa vie la turci de hac. Floricica sho lalea Bairacul cum facea? Cincizeci voinici k stringea. TEODORESCU P. P. 585. Pronuntzat: bai.

BAIRÁC bairace s. n. (Inv.) 1. Steag de matase foarte lat. 2. Unitate militara (de voluntari) care servea sub un singur drapel. [Pr.: bai. Pl. shi: bairacuri] Tc. bayrak.

BAIRÁC ~ce n. 1) inv. Drapel de dimensiuni foarte mari confectzionat din matase. 2) (in Principatele Dunarene) Unitate militara (de voluntari) care servea sub acest drapel. [Sil. bairac; Pl. shi bairacuri] /<turc. bairak

BAIRAC s.n. (Mold. TZR) Steag turcesc foarte lat de matase ce se purta inaintea sangeacului introdus shi in armata din TZarile Romane. A: Deci frincii din launtru fara shtirea creshtinilor au scos bairac albu. IM 1754 71^r. B: cf. IM 1730 99^v. Etimologie: tc. bayrak. substantiv neutru

bairac n. steag mare stindard (mai mult ironic): shi eu am purtat bairacul AL. [Turc. BAIRAK].

baĭrác n. pl. e shi urĭ (turc. [d. pers.] baĭrak) Vechĭ. Steag turcesc de matase foarte lat care se purta inaintea sangeaculuĭ iar la noĭ supt Fanariotzĭ steag mare deosebit de alem shi sangeac. Trupa de voluntari supt steag. Fig. A ridica baĭracu a te revolta atzĭ proclama meritele. A purta baĭracu a lua parte la o lupta politica. Azĭ. Iron. Steag pus k sa atraga lumea la un loc de petrecere. Local cu asemenea steag. SHi baĭerac.

baiarac sn vz bairac

baierac sn vz bairac

bairaiac sn vz bairac

iurucbairac sn [At: DA ms / P: ~bai~ / Pl: ~ace ~uri / E: tc yürük + bairak] (Tci) Steag alb domnesc care se purta la parada pentru a arata directzia marshului.

iurucbairac n. steag alb domnesc ce se purta odinioara la parada spre a arata directziunea marshului: steagul cel mare al tzarii iurucbaiuracul FIL. [Turc. IÜRÜKBAIRAK stindard de calatorie].

bairác (inv.) (bai) s. n. pl. bairáce

bairác s.n. (sil. bai) pl. bairáce / bairácuri

BAIRÁC s. v. steag.

bairac s. v. STEAG.

iurúcbairác iurúcbairáce s.n. (inv.) steagul alb domnesc ce se purta la parada spre a arata directzia marshului.