BAIRÁC bairace shi bairacuri s. n. (Invechit in armata turceasca shi in cea romineasca din epoca fanariota) 1. Steag de matase foarte lat. Mai antzartz... shi eu am purtat bairacul shi eu am giucat hora unirii in coltz la Petrea bacalul. ALECSANDRI T. I 238. 2. Unitate militara mai ales de voluntari care servea sub acelashi drapel. V. steag (2). Stan al Bratei sa sculat... Sa faca dun bairac Sa vie la turci de hac. Floricica sho lalea Bairacul cum facea? Cincizeci voinici k stringea. TEODORESCU P. P. 585. Pronuntzat: bai.