14 definiții pentru b
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]
b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
b s.m. invar. I 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană ocluzivă bilabială sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (b, B). II 1 (muz.) Notație literală pentru sunetul si bemol în țările germanice. 2 (chim.) Simbol pentru bor. 3 (meteor.) Simbol pentru o zonă cu presiune atmosferică scăzută. 4 (fiz.) Simbol pentru inducția magnetică. 5 (fiz.) Simbol pentru bel (b). 6 (chim.) Simbol pentru un complex de vitamine (B). 7 (med.) Numele unei grupe sangvine (B II). • pronunț. și be.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be]
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
B s. m. invar. A treia literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă bilabială sonoră. – Pronunțat: be.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
B s. m. invar. A treia[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.
- Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
B m. a doua literă a alfabetului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
b m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu p cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu n cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
b2 (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
b1 (literă) [cit be / bî] s. m. / s. n., pl. b / b-uri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
B, b s. m. invar. [cit. be]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
B (pr. be)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
b 1. Numele treptei* a 7-a în gama* de do*, în țările care folosesc nomenclatura muzicală engleză sau germană. Inițial, b. a desemnat treapta a 2-a a scării de la* (A = la), devenind ulterior, în notația alfabetică lat., treapta a 7-a a scării de do. Această treaptă fiind mobilă, unii teoreticieni au păstrat b (mic) pentru si bemol și B (majusculă) pentru si natural. În Germania, b. desemnează, începând din sec. 17, numai si bemol, si fiind notat prin H*. B. (numit B quadratum – fr. B carré), b. (numit rotundum sau molle) precum și B tăiat de o cruce (B cancellatum) au devenit aliterații* (♮ = becar*, ♭ = bemol*, ♯ = diez*). 2. Abrev. pentru bas (III, I). 3. Abrev. (majusculă) pentru bel*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
B s. m. invar. 1. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul si; bemol. 3. Simbol chimic pentru bor. 4. (METR.) Simbol pentru bel.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: be, bî
substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: be, bî
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
b, bsubstantiv masculin invariabil b, b-urisubstantiv neutru
- 1. A patra literă a alfabetului limbii române. DEX '09 MDA2 DE
- diferențiere A treia literă a alfabetului, numită „be”. DLRLC DLRM
- comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
-
- 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). MDA2 DEX '09 DLRLC DE
- 3. (Sub forma B) Notație literală pentru sunetul si. DEsinonime: bemol
- 4. (Sub forma B) Simbol chimic pentru bor. DE
- 5. (Sub forma B) Simbol pentru bel. DE
etimologie:
- b MDA2