URÉCHE urechi s. f. I. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului shi echilibrului ashezate simetric de o parte shi de cealalta a capului omului shi mamiferelor alcatuite dintro parte externa una mijlocie shi una interna. ◊ Expr. A fi numai urechi sau ashi deschide urechile (in patru) = a asculta foarte atent. Ai ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmatzii zvonuri shtiri) a deveni cunoscut shtiut de cineva. Ai trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai in treacat neprecis. Ai intra cuiva (ceva) peo ureche shi ai ieshi pe alta (sau pe cealalta) = a nu retzine ceea ce i se spune a trece ushor peste cele auzite a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau deo ureche) = surd. ♦ Partea externa cartilaginoasa vizibila a urechii (I 1); pavilionul urechii auricula. ◊ Loc. adv. Pana peste urechi = extrem de... foarte. ◊ Expr. (A fi) intro ureche = (a fi) smintit scrantit tzicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = ashi pierde rabdarea ashteptand (sa manance etc.) a dori foarte mult (ceva). ◊ Compuse: (Bot.) urecheababei = ciuperca comestibila de culoare galbuie sau trandafirie pe partea exterioara shi roshieportocalie pe partea interioara; urechiusha (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor cu flori galbene sau galbeneaurii (Bupleurum); b) planta erbacee din familia labiatelor cu tulpina shi frunzele paroase cu florile roz (Stachys lanata); urecheaporcului = planta erbacee melifera din familia labiatelor cu tulpina paroasa shi ramificata in partea superioara cu frunzele ovale shi dintzate shi cu flori mici albastruiviolete (Salvia verticillata); urecheashoarecelui = numauita; urecheaursului = planta erbacee cu frunze carnoase ovale ushor dintzate dispuse in forma de rozeta shi cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simtzul auzului; auz. ◊ Expr. A avea ureche (muzicala) = a avea facultatea de a percepe just (shi de a reproduce in mod exact) sunetele muzicale. A canta dupa ureche = a reproduce o melodie dupa auz fara a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al peshtilor; branhie. III. P. anal. 1. Gaura acului (prin care se petrece atza sau sfoara). ◊ Expr. A scapa k prin urechile acului = a scapa cu mare greutate in mod miraculos dintro situatzie dificila. 2. Cheotoarea de piele sau de panza care se coase la marginea posterioara de sus a ghetelor sau a cizmelor cu ajutorul careia se trage incaltzamintea in picior. 3. Toarta; inel belciug. ♦ Proeminentza in forma de carlig la capatul de sus al leucii carului de care se sprijina lantzul sau veriga care leaga loitrele de leuca. ♦ Ochi latz juvatz la capatul shtreangului; valul shtreangului. 4. (La pl.) Portziune ieshita in afara dintro lucrare de zidarie amenajata pentru a ushura fixarea unui toc de fereastra sau de usha pentru a sustzine un ornament etc. Lat. oricla (= auricula).

URECHIÚSHA urechiushe s. f. 1. Diminutiv al lui ureche. 2. Ciuperca comestibila cu palaria in forma de palnie de culoare galbenaportocalie sau roshcata (Cantharellus cibarius). ♦ (Bot.) Urecheababei. 3. (Pop.) Coltzunashi umplutzi cu carne care se fierb in supa. Ureche + suf. usha.

URÉCHE¹ ~i f. I. 1) (la om shi la animale) Organpereche al auzului situat (simetric) pe partea laterala a capului. ◊ Pana peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furish neobservat de nimeni. Ai intra pe o ~ shi ai ieshi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atentzie spuselor cuiva. Ai rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva tragandul de urechi. A se face intro ~ a se preface nebun; a fi neserios. Ai roade cuiva ~ile ai spune cuiva mereu acelashi lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva tzinut in secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ◊ A avea ~ muzicala a avea capacitatea de a memora shi reproduce cu ushurintza sunete muzicale melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respiratzie la animalele acvatice; branhie. II. (in imbinari ce denumesc plante): ~eababei ciuperca comestibila de culoare galbenaportocalie cu margini valuroase ridicate in sus; urechiusha. ~eaiepurelui a) planta erbacee cu tulpina erecta ramificata cu frunze ovale shi cu flori galbene dispuse in umbele; urechelnitza; b) planta erbacee decorativa cu frunze inguste paroase dintzate pe margini shi cu flori roshii sau roz dispuse in forma de ciorchine. ~eaursului planta erbacee cu tulpina erecta ramificata avand frunze dintzate rotunjite la varf shi flori galbene dispuse in umbele unilaterale. ~eashoarecelui planta erbacee decorativa cu tulpina erecta putzin ramificata avand frunze inguste nezimtzate shi flori mici albastre albe sau roshii. ~eaporcului planta erbacee decorativa semilemnoasa cu tulpina erecta ramificata paroasa avand frunze alungite zimtzate shi flori albastruiviolete. [G.D. urechii] /<lat. oricla

URÉCHE² ~i f. 1) Gaura sau adancitura de dimensiuni reduse (corespunzatoare cu volumul obiectului) facuta cu scopuri diferite in anumite obiecte. ~ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul caruia se poate fixa ceva. ~ea cizmei. [G.D. urechii] /<lat. oricla

URECHIÚSHA ~e f. Ciuperca comestibila de culoare galbenaportocalie cu margini valuroase ridicate in sus; urecheababei. /ureche + suf. ~usha

uréche s. f. art. uréchea g.d. art. uréchii; pl. uréchi

urechiúsha s. f. g.d. art. urechiúshei; pl. urechiúshe

URÉCHE s. v. branhie masea opercul.

URÉCHE s. 1. (ANAT.) auricula pavilionul urechii (rar) palnie scoica. 2. v. auz. 3. v. toarta. 4. gaura (prin Transilv.) toarta. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urecheababei (Peziza aurantia) = urechiusha (reg.) baba; urecheaiepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (reg.) lautoare urechelnitza urechetatarasca; urecheaporcului (Salvia verticillata) = (reg.) jalesh.

URECHIÚSHA s. (BOT.; Peziza aurantia) urecheababei (reg.) baba.

URECHIÚSHA s. v. buretegalben urechelnitza.