URÉCHE¹ ~i f. I. 1) (la om shi la animale) Organpereche al auzului situat (simetric) pe partea laterala a capului. ◊ Pana peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furish neobservat de nimeni. Ai intra pe o ~ shi ai ieshi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atentzie spuselor cuiva. Ai rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva tragandul de urechi. A se face intro ~ a se preface nebun; a fi neserios. Ai roade cuiva ~ile ai spune cuiva mereu acelashi lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva tzinut in secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ◊ A avea ~ muzicala a avea capacitatea de a memora shi reproduce cu ushurintza sunete muzicale melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respiratzie la animalele acvatice; branhie. II. (in imbinari ce denumesc plante): ~eababei ciuperca comestibila de culoare galbenaportocalie cu margini valuroase ridicate in sus; urechiusha. ~eaiepurelui a) planta erbacee cu tulpina erecta ramificata cu frunze ovale shi cu flori galbene dispuse in umbele; urechelnitza; b) planta erbacee decorativa cu frunze inguste paroase dintzate pe margini shi cu flori roshii sau roz dispuse in forma de ciorchine. ~eaursului planta erbacee cu tulpina erecta ramificata avand frunze dintzate rotunjite la varf shi flori galbene dispuse in umbele unilaterale. ~eashoarecelui planta erbacee decorativa cu tulpina erecta putzin ramificata avand frunze inguste nezimtzate shi flori mici albastre albe sau roshii. ~eaporcului planta erbacee decorativa semilemnoasa cu tulpina erecta ramificata paroasa avand frunze alungite zimtzate shi flori albastruiviolete. [G.D. urechii] /<lat. oricla