AUGÚR (1) auguri s. m. (2) s. n. (In Antichitatea romana) 1. S. m. Preot care prevestea viitorul sau interpreta vointza zeilor dupa zborul shi cantecul pasarilor ori dupa maruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire facuta de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau) a insemna k exista premise k un lucru sa (se) sfarsheasca in mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au] Din fr. augure.

augur [At: BALCESCU ap. CDDE / P: au~ / Pl: ~i sm ~e sn / E: lat augur] (Ant) 1 sm Preot care prevestea viitorul dupa zborul cantecul sau maruntaiele pasarilor. 2 (Pex) Persoana care anuntza un eveniment sau prevesteshte viitorul. 3 sn Prevestire facuta de augur (12). 4 sn Auspiciu (1). 5 sn (Ie) A fi de bun (sau de rau) ~ A fi un semn bun (sau rau). 6 sn (Iae) A exista premise k ceva sa aiba un final favorabil (sau nefavorabil).

AUGÚR (1) auguri s. m. (2) augure s. n. (In antichitatea romana) 1. S. m. Preot caruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta vointza zeilor dupa zborul shi cantecul pasarilor sau dupa maruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire facuta de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau) a insemna k exista premise k un lucru sa (se) sfarsheasca in mod favorabil (sau nefavorabil). Din fr. augure.

AUGÚR¹ s. n. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri². ◊ (Azi rar numai in expr. ilustrind o conceptzie bazata pe superstitzii) A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau) a prevesti a bine (sau a rau) a insemna k un lucru se va sfirshi in mod favorabil (sau nefavorabil). Pronuntzat: augur.

AUGÚR¹ s. n. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri². ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau) a insemna k un lucru se va sfarshi in mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au] Fr. augure (lat. lit. augurium).

AUGÚR s.n. (Ant.) Prevestire facuta de auguri. ◊ A fi de bun augur = a fi semn bun. ♦ Prezicere prevestire. [Pron. augur var. auguriu s.n. / < lat. augurium cf. fr. augure].

AUGÚR I. s. m. preot roman despre care se credea k poate prevesti viitorul dupa zborul cantecul shi maruntaiele pasarilor. II. s. n. prevestire facuta de un augur (I). ♦ a fi de bun (sau de rau) ~ = a fi semn bun (sau rau) favorabil (sau nefavorabil). (< lat. augur)

AUGÚR ~e n. 1) Prevestire a viitorului. 2) Semn caruia i se atribuia rolul de a prevesti ceva. ◊ A fi de bun (sau rau) ~ a fi semn bun (sau rau). [Var. auguriu] /<lat. augurium fr. augure

augur m. 1. preot roman care cauta sa cunoasca viitorul dupa sborul shi strigatul pasarilor; 2. prevestire piaza: de bun augur.

*aŭgúr s. n. V. aŭguriŭ.

auguriu sn [At: ANGHEL SAM. V 291 / P: au~ / Pl: ~i / E: lat augurium] 1 (Ant) Augur (3). 2 (Pex) Prevestire. 3 (Pex) Semn bun (sau rau).

AUGÚRIU s.n. v. augur.

*au shi aŭgúriŭ n. (lat. augurium). Prezicere semn pin care ghiceshtĭ viitoru: Pasare de bun (de raŭ) aŭguriŭ. Maĭ putzin bine aŭgur pl. urĭ. V. ogur.

!augúr² (prevestire) (au) s. n.

augúr / augúriu (prevestire) s. n. (sil. au) pl. augúre / augúrii

AUGÚR s. auspiciu. (~ la romani.)

AUGÚR s. v. piaza prevestire semn.

AUGUR s. auspiciu. (~ la romani.)

augur s. v. PIAZA. PREVESTIRE. SEMN.

Augur „De bun augur… De rau augur…” Sint expresii care ishi trag originea din antichitatea romana cind existau unii preotzi numitzi shi ei auguri care prevesteau viitorul dupa cintul sau zborul pasarilor dupa maruntaiele acestora etc. Incetul cu incetul cuvintul augur (contras din avis pasare shi garrire = a flecari) sa extins asupra a tot felul de semne dupa care superstitzioshii romani se orientau spre a intreprinde sau nu ceva. Astazi sensul cuvintului sa largit shi mai mult pierzind in acelashi timp orice caracter religios. El inseamna pur shi simplu semn bun sau semn rau. IST.