ARIÓSO s. n. adv. 1. S. n. Fragment dintro opera dintro opereta etc. inrudit cu aria³ shi cu recitativul. 2. Adv. (Indica modul de executare a unui fragment muzical) Cu gravitate patetic. [Pr.: riozo] Din it. arioso.

arióso [At: CADE / P: ariozo / E: it arioso] (Muz) 1 av Indicatzie muzicala ce arata faptul k aria trebuie cantata grav sau patetic. 2 sn Compozitzie muzicala intermediara intre arie shi recitativ cu caracter declamativ shi acompaniament instrumental.

ARIÓSO s. n. Fragment dintro opera dintro opereta etc. inrudit cu aria³ shi cu recitativul. [Pr.: rio] Din it. arioso.

ARIÓSO adv. (Muz.; k indicatzie de executzie) Patetic shi cu efect dramatic. // s.n. Melodie cantata in acest fel. [Pron. rio. / < it. arioso].

ARIÓSO ZO/ I. adv. (muz.) cantabil in genul ariei. II. s. n. forma intermediara intre arie shi recitativ. (< it. arioso)

!arióso (it.) [s pron. z] (rio) adv. s. n.

arióso s. n. (sil. rio) [s pron. it. z]

arioso (cuv. it.) stil* al muzicii vocale care caracterizeaza momentele dramatice din recitativul* de opera* conferindule elocventza cantabilitate shi patetism printro desfashurare unitara de suflu larg. Operele lui A. Scarlatti sau mai ales cantatele* shi pasiunile* lui J.S. Bach ofera numeroase exemple ale acestei expresii ce imbina trasaturile ariei* cu cele ale recitativului dupa cum A. dolente din Sonata op. 109 pentru pian de Beethoven constituie o desavarshita versiune instr. a stilului.