arioso (cuv. it.) stil* al muzicii vocale care caracterizeaza momentele dramatice din recitativul* de opera* conferindule elocventza cantabilitate shi patetism printro desfashurare unitara de suflu larg. Operele lui A. Scarlatti sau mai ales cantatele* shi pasiunile* lui J.S. Bach ofera numeroase exemple ale acestei expresii ce imbina trasaturile ariei* cu cele ale recitativului dupa cum A. dolente din Sonata op. 109 pentru pian de Beethoven constituie o desavarshita versiune instr. a stilului.