11 definiții pentru amenitate
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMENITÁTE s. f. (Livr.) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
amenitate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 11 / Pl: ~tăți / E: fr aménité] (Frm) 1 Atitudine binevoitoare. 2 Amabilitate. 3 Politețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMENITÁTE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMENITÁTE, s. f. (Franțuzism rar) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. Îl primiră cu... amenitate nobilă și ospeție sinceră. NEGRUZZI, S. I 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMENITÁTE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare; politețe. – După fr. aménité (lat. lit. amoenitas, -atis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMENITÁTE s.f. (Rar) Atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. [Cf. fr. aménité, lat. amoenitas – blândețe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMENITÁTE s. f. atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. (< fr. aménité, lat. amoenitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amenitate f. blândețe de caracter.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*amenitáte f. (lat. amóenitas, -átis). Frumuseța unuĭ loc (unuĭ peizaj). Fig. Blîndeță, afabilitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amenitáte (livr.) s. f., g.-d. art. amenitắții
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amenitáte s. f., g.-d. art. amenității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
amenitate, amenitățisubstantiv feminin
- 1. Atitudine binevoitoare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amabilitate politețe
- Îl primiră cu... amenitate nobilă și ospeție sinceră. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC
-
etimologie:
- aménité MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- amoenitas, -atis DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.