optziuni
  • info

10 definitzii pentru ambulatoriu (s.n.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AMBULATÓRIU IE ambulatorii adj. s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesita spitalizare. 2. S. n. Institutzie medicosanitara in care se acorda bolnavilor asistentza medicala fara k aceshtia sa fie internatzi in spital. Din fr. ambulatoire lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU IE ambulatorii adj. s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesita spitalizare. 2. S. n. Institutzie medicosanitara in care se acorda bolnavilor asistentza medicala fara k aceshtia sa fie internatzi in spital. Din fr. ambulatoire lat. ambulatorius.

ambulatoriu ~ie [At: DA / Pl: ~i / E: fr ambulatoire lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesita spitalizare. 2 sn Institutzie medicosanitara in care se acorda bolnavilor asistentza medicala fara internare.

AMBULATÓRIU1 ambulatorii s. n. Dispensar unde se dau consultatzii shi se fac tratamente medicale.

AMBULATÓRIU1 ambulatorii s. n. Dispensar unde se dau consultatzii shi se fac tratamente medicale. Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATÓRIU IE adj. Care umbla merge; fara loc stabil mishcator. ♦ (zool.; despre organe) Care serveshte la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesita spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultatzii shi tratamente medicale. [Var. ambulator oare adj. / < lat. ambulatorius cf. fr. ambulatoire].

AMBULATÓRIU IE I. adj. care umbla merge; fara loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care serveshte la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesita spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire lat. ambulatorius)

AMBULATÓRIU2 ~i n. 1) Institutzie medicala care acorda asistentza bolnavilor fara ai spitaliza. 2) Cladire in care se afla aceasta institutzie. /<lat. ambulatorius fr. ambulatoire

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ambulatóriu2 [riu pron. rĭu] s. n. art. ambulatóriul; pl. ambulatórii art. ambulatóriile (rii)

ambulatóriu s. n. [riu pron. riu] art. ambulatóriul; pl. ambulatórii art. ambulatóriile (sil. rii)

ambulatoriu pl. ambulatorii

Intrare: ambulatoriu (s.n.)
ambulatoriu2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronuntzie: ambulatorĭu
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriul
  • ambulatoriu‑
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriile
genitiv-dativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriului
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ambulatoriu, ambulatoriisubstantiv neutru

  • 1. Institutzie medicosanitara in care se acorda bolnavilor asistentza medicala fara k aceshtia sa fie internatzi in spital. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: dispensar
    • 1.1. Cladire in care se afla aceasta institutzie. NODEX
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.