dispensar sn [At: DÂMBOVIȚA (1860), 288³/35 / V: (înv) despensariu / Pl: ~e / E: fr dispensaire] Unitate medico-sanitară care asigură asistența curativ-profilactică a populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Instituție sanitară, curativă-profilactică, unde se dau consultații medicale în mod gratuit; p. ext. localul unei asemenea instituții. V. policlinică. Se face-n Borșa dispensar, Ba și electrică se face! DEȘLIU, M. 34. Spune doctorul că ne-ar mai trebui și un dispensar. SADOVEANU, P. M. 200.

DISPENSÁR s.n. Instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. ♦ Local unde este instalată o astfel de instituție. / < fr. dispensaire].

DISPENSÁR s. n. instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. (< fr. dispensaire)

DISPENSÁR ~e n. med. Așezământ medico-sanitar, unde se acordă asistența medicală ambulatorie și consultații. /<fr. dispensaire

* dispensár n., pl. e saŭ -áriŭ n. (fr. dispensaire, d. dispenser, a distribui, a dispensa). Loc unde se daŭ gratis consultațiunĭ medicale și medicamente săracilor.

dispensár-staționár-salváre s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.” Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)

dispensariu n. locul unde se distribuie ajutor medical (= fr. dispensaire).

dispensár s. n., pl. dispensáre

dispensár s. n., pl. dispensáre

dispensar

dispensar, -re.

dispensár, dispensare, s.n. – Instituție sanitară care asigură asistență populației. Inițial, aici se distribuiau medicamente gratuite pentru săraci. – Din fr. dispensaire (< fr. dispenser „a distribui, a dispensa”) (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).