amator, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 206 / Pl: ~i, ~oare / E: fr amateur, lat amator] 1-2 (Construit, adesea, cu pp de) (Persoană) căreia îi place ceva, care caută ceva cu plăcere, cu pasiune Si: iubitor. 3 smf, a (Persoană) căruia-i place o artă, o știință etc. și o cultivă pentru propria sa plăcere, fără a se îndeletnici cu ea cu tot dinadinsul sau a o avea ca meserie Si: diletant, (reg) pârât.

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «de») Persoană căreia îi place ceva, care are predilecție pentru ceva, care urmărește cu pasiune ceva. În ce privește pescuitul, tata era un amator călduț. SADOVEANU, N. F. 51. 2. (În opoziție cu profesionist) Persoană care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină fără a avea o pregătire profesională și fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. Pentru un amator, lucrarea d-tale este minunată. CARAGIALE, N. F. 101. ◊ (Adjectival) Fotograf amator.

AMATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva. 2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant. (< fr. amateur, lat. amator)

*amatór, -oáre adj. (lat. amator, d. amare, a ĭubi; fr. amateur). Care are gust (aplecare) spre ceva, doritor: amator de tablourĭ. Care ĭubește vre-o artă fără a o practica. V. ahotnic, diletant.

amatór adj. m., s. m., pl. amatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. amatoáre

amatór s. m., adj. m., pl. amatóri; f. sg. și pl. amatoáre, g.-d. sg. art. amatoárei

AMATÓR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)

AMATOR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)

amatór (amatoáre), adj. – 1. Iubitor, doritor de... – 2. Diletant. Fr. amateur. – Der. amatorism, s. n. (diletantism).

amator, persoană pasionată de activitatea muzicală fără a profesa una din ramurile artei muzicale. A. de muzică se recrutează frecvent din rândul melomanilor care, dorind să se apropie mai mult de domeniul preferat, își consacră o parte a timpului liber exercitării unor îndeletniciri artistico-muzicale. Principala îndeletnicire la care participă a. este aceea a interpretării muzicale, cu deosebire în domeniul vocal, unde a. devin membrii unor coruri ce ajung adesea la performanțe profesionale. În viața muzicală românească unele formații, cum au fost Societățile corale „Carmen” și „Cântarea României”, au avut în componența lor a.